Mulți angajatori nu sunt lămuriți cu privire la ce presupune, în concret, formarea profesională a angajaților și care sunt condițiile de acordare a concediului de formare profesională. În sprijinul acestora am pregătit acest articol, pornind de la cadrul legal aplicabil acestui tip de concediu.
i. Ce este și cum se realizează formarea profesională a salariaților
Formarea profesională a salariaților reprezintă perfecționarea pregătirii profesionale a salariaților, respectiv dobândirea de cunoștințe noi de către aceștia. Formele pe care le poate îmbrăca formarea profesională a salariaților, conform art. 193 Codul Muncii, sunt următoarele:
– participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țara ori din străinătate;
– stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă;
– stagii de practică și specializare în țară și în străinătate;
– ucenicie organizată la locul de muncă;
– formare individualizată;
– alte forme de pregătire convenite între angajator și salariat.
În completare, art. 10 alin. 3) din Ordonanța nr. 129 din 31 august 2000 privind formarea profesională a adulților („O.G. nr. 129/2000”) prevede că formele de realizare a formării profesionale a adulților sunt:
– cursuri organizate de furnizorii de formare profesională, caz în care formarea profesională a adulților se poate realiză de către persoane fizice sau persoane juridice de drept public sau privat, stabilite în România, în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele aparținând SEE. Furnizorii de formare profesională pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaștere națională, numai dacă au prevăzut în statut/în autorizația pentru desfășurarea unor activități independente activități de formare profesională și sunt autorizați în condițiile legii;
– cursuri organizate de angajatori în cadrul unităților proprii. Acest tip de formare profesională trebuie finalizată prin emiterea de certificate de absolvire, conform art. 21 alin. 1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 522/2003;
– stagii de practică și specializare în unități din țara sau din străinătate;
– alte forme de pregătire profesională prevăzute de lege.
ii. Obligațiile angajatului și ale angajatorului în conexiune cu formarea profesională
Participarea la formarea profesională poate avea loc la inițiativă angajatorului sau la inițiativă angajatului, iar modalitatea concretă de formare profesională și celelalte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă.
Art. 197 alin. 1) Codul Muncii prevede expres că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta. O.G. nr. 129/2000 aduce detalii suplimentare, prevăzând că, pe perioadă în care participă la programe de formare profesională finanțate de angajatori, salariații primesc drepturile salariale stabilite potrivit contractului individual de muncă pentru program normal de lucru. Angajatorii suportă de asemenea cheltuielile de deplasare pentru participarea la programele de formare profesională, dacă aceste programe se desfășoară în altă localitate decât cea în care salariatul își are locul de muncă.
Așadar, pe perioadă participării la astfel de cursurile de formare profesională, la inițiativă angajatorului, salariatul va beneficia, pe toată durată formării profesionale, de toate drepturile salariale deținute, precum și de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat. De asemenea, durata concediului pentru formare profesională în acest caz nu poate fi dedusă din durată concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul. Suplimentar, art. 51 din O.G. nr. 129/2000 arată că salariații care, la cererea angajatorului, participă la programe de formare profesională pe o perioadă de cel puțin 3 luni, încheie cu acesta acte adiționale la contractele individuale de muncă, prin care sunt stabilite drepturile și obligațiile după absolvire.
Angajatorului îi revine şi obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații, cel puțin o data la 2 ani, dacă are cel puțin 21 de salariați, respectiv cel puțin o data la 3 ani, dacă are sub 21 de salariați. Acestei obligații îi corespunde dreptul salariaților „de a avea acces la formarea profesionala”, drept prevăzut de Codul Muncii. Mai mult, angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariați trebuie sa elaboreze anual și să aplice planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, planuri care devin anexe la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și care trebuie aduse la cunoștință salariaților. In cazul in care angajatorul nu și-a respectat obligația de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condițiile prevăzute de lege, art. 157 alin. 1) Codul Muncii dă dreptul salariatului la un concediu pentru formare, plătit de angajator, de pana la 10 zile lucrătoare sau de pana la 80 de ore.
Codul Muncii cuprinde însa şi măsuri de protecţie a angajatorilor. Astfel, art. 198 Codul Muncii arată că salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, pe cheltuiala angajatorului, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional, aspectele in legatura cu durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, stabilindu-se prin act adiţional la contractul individual de muncă. Legiuitorul a prevăzut totodată în mod expres că nerespectarea de către salariat a interdictiei de a avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru perioada stabilită prin actul adiţional încheiat cu angajatorul va determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
Recent Comments