- Un avocat bun câștigă de fiecare dată
FALS! Un avocat bun are obligația de a depune toată diligenţa pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale clienţilor şi să uzeze de mijloacele prevăzute de lege, pe care le consideră favorabile acestora, astfel cum este specificat în art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (”Legea nr. 51/1995”).
Un avocat bun și responsabil nu poate promite unui client succesul într-un dosar, întrucât prestația sa nu este singura variabilă dintr-un dosar. Sunt multe aspecte de luat în considerare atunci când este vorba de un proces, și anume situația de fapt și raportat la această situație cum se poate pregăti o apărare care să aibă un cadru juridic favorabil clientul, precum și dovedirea acesteia.
De aceea, legislația privind exercitarea profesiei de avocat prevede doar o obligație de diligență, și nu o obligație de rezultat, avocatul nefiind obligat să garanteze obținerea câștigului unei cauze.
2. Avocatul trebuie să asigure confidențialitatea
ADEVĂRAT! Profesia de avocat include şi faptul că acestuia i se vor comunica informatii pe care clientul nu le-ar spune altei persoane în mod normal, detalii intime ale vieţii private sau secrete comerciale valoroase, astfel că avocatul ar trebui să fie receptiv la informaţiile obţinute pe bază de încredere. Este esențială siguranţa confidenţialităţii. Respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului, ci este un drept fundamental uman al clientului.
Statutul din 3 decembrie 2011 al Profesiei de Avocat (”Statutul”) prevede că relaţiile dintre avocat şi clienţii săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate şi confidenţialitate. În acest sens, orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi client, indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială.
3. Avocatul trebuie să asigure secretul profesional
ADEVĂRAT! De asemenea, conform art. 8 din Statut, avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, acesta nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge secretul profesional.
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea, divulgarea de către avocat, fără drept, a unei informaţii confidenţiale din sfera privată a clientului său ori care priveşte un secret operaţional sau comercial care i-a fost încredinţat în virtutea aceleiaşi calităţi sau de care a putut să ia cunoştinţă în timpul desfăşurării activităţilor specifice profesiei.
Această obligaţia privind secretul profesional se întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.
Obligaţia de a păstra secretul profesional revine şi persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi, acesta fiind dator să le aducă la cunoştinţă această obligaţie.
4. Avocatul trebuie să asigure consilierea clientului
ADEVĂRAT! Ȋn activitatea de consiliere juridică, avocatul trebuie să acţioneze cu tact şi răbdare pentru a înfăţişa şi a explica clientului toate aspectele cazului în care îl asistă şi/sau îl reprezintă. Avocatul va căuta să folosească cel mai potrivit limbaj în raport cu starea şi experienţa clientului, pentru ca acesta să aibă o reprezentare corectă şi completă asupra situaţiei sale juridice.
Este necesar ca avocatul să se consulte adecvat cu clientul pentru a stabili scopul, modalităţile şi finalitatea consilierii, precum şi soluţiile tehnice pe care le va urma pentru a realiza, când este cazul, asistenţa şi reprezentarea clientului.
Consilierea şi reprezentarea unui client îl obligă pe avocat să privească speţa respectivă dintr-o perspectivă proprie şi să acorde clientului sfaturi dezinteresate. Sfătuirea clientului nu se rezumă la expunerea unor prevederi legale, ci va avea în vedere şi consecinţele de ordin moral, economic, social şi politic care ar putea avea relevanţă în situaţia respectivă.
Ori de câte ori clientul propune un demers despre care avocatul apreciază că va avea consecinţe legale negative, acesta va atenţiona clientul cu privire la consecinţe sau, după caz, va putea denunţa contractul de asistenţă juridică.
De asemenea, avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracţiuni. Acesta este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului, în cazul în care acţiunile şi scopurile acestuia, aparent legale la începutul asistenţei şi/sau al reprezentării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracţionale.
5. Avocatul trebuie să poarte mereu robă
FALS! Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti. Purtarea acesteia în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul într-o ocazie care impune această ţinută.
6. Avocatul trebuie să studieze cauzele pe care le preia
ADEVĂRAT! Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de şedinţă ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens.
Nerespectarea de către avocat a acestor prevederi poate conduce la cercetarea disciplinară a acestuia, astfel că nici un avocat nu se poate prezenta în instanță fără a fi pregătit și studiat dosarul cauzei.
7. Avocatul trebuie sa dea dovada de demnitate, probitate și onoare
ADEVĂRAT! Avocatul trebuie să demonstreze că este demn de încredere. Încrederea se dobândește prin apartenenţa la o profesie onorabilă, o condiţie esențială fiind ca avocatul să nu facă nimic ce i-ar putea compromite reputaţia sau reputaţia profesiei, în general, şi încrederea publică în profesia de avocat.
Exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, independenţa, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de confraternitate sunt principii esenţiale ale profesiei de avocat şi constituie îndatoriri ale acesteia. Aceste principii trebuie respectate în activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată. Prin urmare, profesia de avocat este incompatibilă cu ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri.
Aceasta nu înseamnă că avocatul trebuie să fie un individ perfect, însă acesta este dator să se abţină de la conduita reproșabilă şi manierele care ar putea aduce atingere profesia de avocat în activitatea sa juridică, în alte activităţi profesionale sau chiar în viaţa privată.