Posibilitatea angajatorului de a revoca decizia de concediere

Decizia de concediere este actul unilateral al angajatorului prin care acesta dispune de încetarea contractului individual de muncă.

Potrivit art. 55 din Legea nr. 53/2003 a Codului Muncii („Codul Muncii”), contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, iar, conform art. 77 din Codul Muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Posibilitatea de a revoca decizia de concediere vine în contextul în care angajatorii, din diverse motive, se răzgândesc cu privire la măsura luată, inclusiv ulterior momentului inițierii de către angajatul concediat a unui litigiu în scopul desființarii deciziei de concediere emise de către angajator.

Prin Decizia nr. 18 din 13 iunie 2016, ICCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale – privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, astfel că instanța supremă a stabilit că, ținând seama de dispozițiile Codului Muncii care se completează cu cele ale Codului Civil, decizia de concediere se califica drept un act juridic unilateral, ale cărui efecte sunt supuse principiului irevocabilității. Asadar, în lipsa unei derogări exprese prevăzute în Codul Muncii, aplicarea prevederilor Codului Civil duce la concluzia că, din momentul în care își produce efectele, decizia de concediere este un act juridic irevocabil, respectiv aceasta nu mai poate fi revocată de către angajatorul emitent.

Instanța suprema a mai stabilit că, potrivit prevederilor Codului Civil, actele juridice supuse comunicării – inclusiv decizia de concediere – își produc efectele la data comunicării lor, ceea ce înseamnă că, de la data comunicării către angajat, angajatorul nu mai poate revoca decizia de concediere. Per a contrario, pana la momentul comunicării, decizia de concediere poate fi revocată oricând de către angajator.